Uite că e bun și facebook-ul la ceva

Acum câteva zile, cu speranță în privire și melancolia greu de ascuns a bătrânilor, bunica mea mă roagă să dau o căutare pe meleagurile „feizbuciste” după fiul fratelui dumneaei. Fratele mort încă de pe vremea când Ceaușescu dădea ultimele ordine, în iarna lui ’89.

Eu, mereu ascultătoare și cu dorință de a face oameni fericiți (am așa un feeling că citind asta, prietenul meu tocmai și-a dat o palmă și a dat contrariat din cap), mă conformez. Nume, prenume, găsesc omul, dau cerere, aștept.

La scurt timp-cateva zile-imi este acceptată cererea, așa că dau un mesaj în care fac un mic rezumat al arborelui genealogic: nepoata lu’ cutare care e soră cu… în fine. Îi cer omului numărul de telefon și sun.

Ei, aici urmează partea faină. Bunica tremură de emoții, plânge, povestește, face urări, e fericită. E emoționant. Iar mie îmi bucură inima ce văd. Fiindcă, dincolo de toate, Zuckerberg a făcut ceva util. Și m-am bucurat să văd că, deși mulți se bat cu pumnii în piept să afirme contrariul, uneori internetul chiar aduce oameni mai aproape.
Mai are cineva o povestioara asemănătoare?😀

image

Câți dintre voi mai pierdeți timpul cu cărțile motivaționale?

Personal, nu am o experiență cu ele și nici nu am avut vreodată o afinitate pentru a citi poveștile altora de succes. Tind mai mult să cred (și o să vă rog să-mi sesizați ignoranța, dacă ea există) că pentru relația perfectă ori succesul în afaceri, nu există o rețetă. Evident că ce a funcționat la tine, nu va avea același efect și la mine. De ce? Pentru că suntem diferiți. Continue reading „Câți dintre voi mai pierdeți timpul cu cărțile motivaționale?”

Pierdere

Eu voiam ca seara să adorm pe al tău braț
Și dimineața să ne avem cu nesaț. Speram că ne vom ignora defectele
Și că la cafeaua „de după”, ne vom mărturisi secretele.
Spuneam că ne vom alinta cu mângâieri,
Ne promiteam clipe de extaz, nu neplăceri.
Mi-am dorit să ne trăim împreună nebunia,
Să ne fim unul altuia muza, nu mania.
Și e o discrepanță bolnăvicioasă între gânduri și fapte
Ca între cea mai însorită zi și cea mai neagră noapte.
Împărțim reproșuri și cuvinte de neînțeles
Ușor totul își pierde din sens.
La fel cum și noi ne pierdem fără să ne fi avut mai întâi.

image

sursă imagine

Apar scriitorii ca ciupercile după ploaie

Aseară am ajuns, împinsă fiind de o curiozitate sinucigașă, pe facebook-ul Irinei Binder. Și nu știu ce aforisme și cugetări mă așteptam să găsesc acolo, dar după cele maxim 90 de secunde petrecute pe pagina scriitoarei (cuvântul ăsta are conotații exotice după ce toți agramații care au icoană cu Poptamas acasă, s-au recomandat ca fiind oameni ai literelor), mi-am zis că e musai să cer ajutor psihologic. Sau să citesc o carte INTELIGENTĂ, căci ar fi avut cam același efect asupra creierului meu invadat de fluturii  acestei telenoviste. Continue reading „Apar scriitorii ca ciupercile după ploaie”

Scrisoare deschisă către Andrei Ciobanu

Încurajat fiind de toți „jmecherii” care până la Suge-o Ramona nu au citit altceva în afară de statusuri pe facebook, ați scris o carte. Care, așa cum  spuneți dumneavoastră „s-a citit în draci”. Nu o să mă leg de cititorii acelei cărți, căci gusturile sunt indiscutabile. Dar o să vă rog să vă limitați la a scrie cu același limbaj de stradă, nu văd să fiți capabil de mai mult, doar despre aventurile erotice la care ați fost protagonist și nu vă mai dați cu părerea despre un subiect precum bacalaureatul. Pentru că în această postare ați debitat numai prostii.

Continue reading „Scrisoare deschisă către Andrei Ciobanu”

Am învățat despre scris de la Stephen King

Nu cred să mă fi pasionat mai mult un scriitor de-a lungul timpului așa cum o face regele romanelor horror. Așa că atunci când am pus mâna pe Misterul regelui. Despre scris, în care împărtășește cele învățate în timp ce își practica meșteșugul, nu am avut nici o reticență în a o răsfoi. Și credeți-mă, „a răsfoi” e un verb modest, care nu sugerează nici pe departe plăcerea lecturării cărților lui King. Continue reading „Am învățat despre scris de la Stephen King”

Despre cele 7 lucruri pe care nu trebuie să le spui niciodată unui bărbat

Zilele trecute a început soră-mea să-mi citească un articol, cel mai probabil scris pe budă, de pe un site specializat în a da sfaturi. Nu știu cine naiba ține cont de ele și în urma a ce experiențe traumatizante au fost născocite. Dar presupun că aia care le-a scris și-a luat vreo două după ceafă până a învățat ce informații păstrează doar pentru ăia doi neuroni pe care îi are și ce poate da, fără teamă, mai departe. Personal, i-aș spune să-și păstreze cugetările scrise în baie (unde s-a închis ca să scape de o bătaie sigură) pentru ea. Nu interesează pe nimeni altcineva. Continue reading „Despre cele 7 lucruri pe care nu trebuie să le spui niciodată unui bărbat”

Indiferent de metoda de predare, literatura română e aceeași

Am auzit de atât de multe ori ideea precum că vezi Doamne, liceenii nu ar citi fiindcă profesorii nu știu cum să promoveze lectura, încât mai că am ajuns să o cred. Asta până am ajuns să citesc, nu știu prin ce aliniere a planetelor, o carte de Anton Holban, scriitor care, slavă divinității și a tuturor sfinților, și a Maicii Domnului, bineînțeles, nu se află pe lista lecturilor obligatorii pentru bacalaureat. Continue reading „Indiferent de metoda de predare, literatura română e aceeași”

Mă întreb dacă despre „nesimțirea” vânzătoarelor vorbesc cei care nici măcar nu le răspund la salut acestora?

Nu cred că există meserie în România noastră despre care cineva să nu aibă ceva de spus. De la ultima curvă de pe stradă și până la președintele țării, toți sunt niște hoți care nu au pic de pricepere în domeniul în care prestează. Și toți așteaptă momentul oportun să-ți bage mâna în buzunar și să te lase fără bani. Pe toți îi judecăm și îi acuzăm de corupție, că deh, România. Continue reading „Mă întreb dacă despre „nesimțirea” vânzătoarelor vorbesc cei care nici măcar nu le răspund la salut acestora?”

4 scriitori a căror opere le citesc cu dificultate

Unul dintre defectele mele ca cititor ar fi sentimentul acut de repulsie pe care îl manifest față de cărțile în care nu există nici o moarte suspectă sau vreun personaj sadic. Caut suspansul în cărți și dacă nu-l găsesc, nu prea ma încumet să duc lectura până la sfârșit. Da, știu, sunt mii de cărți scrise de oameni inteligenți, cărți care te formează și trebuie citite că… așa spun toate topurile de pe net. Și nu mă îndoiesc, așa o fi. Dar eu tot n-am curaj să mă apuc de o carte de 800 de pagini, dintre care 700 pline de cugetări filosofice. Continue reading „4 scriitori a căror opere le citesc cu dificultate”